Literă și os

Vera, cu ochii ei largi, pătați de un surâs care nu i se vedea niciodată pe buze, cu ciorapii mereu stropiți de noroi, chiar și atunci când nu ploua, cu încheieturile mirosindu-i a rouă, rochiile trecându-i puțin de genunchi și părul încâlcit, trecând ca o zăludă de pe un trotuar pe altul, părea nebună. Mulți vecini credeau că și-a pierdut mințile. Cum altfel? Vera dansa singură pe stradă, pupa copiii, mânca câte două-trei înghețate odată și talia i-o puteai mereu cuprinde cu o singură mână, avea iubiți nenumărați pe care-i părăsea râzând și trăia într-un apartament plin cu pisici. Bărbații care nu o puteau avea își spuneau că este o fiară care nu poate simți plăcerea și iubirea, că s-a înconjurat de mâțe ca să nu simtă golul și va veni vremea când va regreta că trece prin atâtea paturi. Cei care tânjeau să-i sărute gamba gingașă, marmoreală, dar nu primeau decât râsul ei veninos, credeau neobrăzat că, peste ani, Vera își va plânge-n pumni că nu are un bărbat căruia să-i facă ciorbă cu tăieței de casă, plozi de crescut, soacră de gâdilat și alte daravaeri ale traiului comun, de care ea era străină, așa cum este copacul în deșert, mereu aproape de moarte, trăind fiece clipă cu sălbăticie. Între noi fie vorba, chiar dacă ar fi ajuns să plângă în pumnii mici și albi, Vera ar fi fost la fel de frumoasă, cu obrazul fin, atins ușor de pudră, pe care l-ar fi șters orgolioasă cu dosul palmei, ar fi înjurat de câteva ori, și-ar fi aranjat fusta și ar mers înainte. Râsul i s-ar fi auzit pe tot trotuarul și am fi știut că, în pofida durerii, ea crede că viața este o bagatelă. Și este, nu-i așa?

În anul acela, Vera avea 32 de ani și se întâlnea cu un bărbat căsătorit. Îi plăceau mâinile lui mari, ascunzișul, divorțul care nu se mai termina, deși trecuseră doi ani, libertatea ei de femeie adorată și nopțile de dragoste pătimașă. Deși nu credea în iubire și-i părea mereu că totul se rezumă la așternuturi mototolite de trupuri frământându-se, rupându-se în săruturi cu colți, când el îi mușca genunchii, se simțea puternică. Uita de tavanul spart de acasă, greutățile serviciului, rochiile vechi care trebuiau schimbate și erau mereu amânate din cauza lipsei banilor, cele câteva cute de pe coapse, pe care le-ar fi tăiat cu un cuțit, deși știa că niciun bărbat nu i le vede. Uita golul din inimă și dorul bărbatului blond pe care îl întâlnise la 17 ani. El avea 34 de ani. Fusese găsit spânzurat în șura bunicilor, la ceva vreme după ce Vera îndrăgostită îi sărutase colțul buzelor, iar el îi strecurase sub ușă o scrisoare.

Vera a plâns pierzând pentru prima și ultima dată ceva. Și-a lipit scrisoarea de sâni și l-a urât că a murit, dar, cum nu-l putea aduce înapoi, i-a sărutat cuvintele, șuierând uneori ,,Voi muri cu tine, iubite, sub același catafalc”. Nu a înțeles de ce se spânzurase bărbatul înalt și frumos, adorat de toate femeile, cu brațele tari, mirosind a tâlc, cu privirea înspumată, trecând uneori peste sânii ei abia crescuți. Anii trecuseră, dar ea își amintea vocea lui adâncă când, prinzându-o de încheieturile slabe, ca de șoim, aproape îi striga: ,,Veră, de ce ești numai o copilă?”. Copilă, se întreba ea. Nu se simțea așa și era oricum mai frumoasă decât iubitele lui. Sânii ei plesneau, sfârcurile îi puteau sparge degetele, coapsele îl puteau cuprinde, iar gura ei neîncepută i-ar fi schimbat gustul cu veșnicia. Mocnea în mintea ei adolescentină și le ura pe cele care se bucurau de brațul lui. Le-ar fi lăsat în bălți de sânge, rupându-le ochii cu gura, scuipându-i lângă trupurile inerte.

Viața nu este mereu lină cu piepturile tari; pe cele mai multe le sparge și le aruncă-n zare. Vera știa acum că bărbatul primei și singurei ei iubiri se simțea singur. Când i-a recitit textele pe care le publica săptămânal în ziar, a simțit înstrăinarea de tot ce-i lumesc; ca un vas care a adăpostit miere, argila i-a râs, apoi, într-o zi, din senin, mâlul a venit din toate părțile, a spart pereții și tot ce-i mai mâlos și mai mizer a inundat altarul iubirii.

*

Era ziua ei. Se îmbrăcase într-o rochie albastră, de mare stând culcată sub cer, cu o coapsă în afară. A băut un pahar de vin și și-a uns ca de fiecare dată încheieturile cu parfum. Bărbatul căsătorit o aștepta într-o cameră de hotel. Îi simțise tremurul și dorința în vocea sacadată, dar, după ce a pus receptorul în furcă, a simțit o înțepătură în piept. A deschis sertarul, a pipăit colțurile plicului, l-a ridicat, apoi și l-a apropiat de buze. De colțul buzelor, simțind și acum parfumul lui, căruia, deși nu-i știa numele, putea să dibuiască gustul de pădure sub ploaie, scoarță de stejar și coaja de alună.

A început să plângă încetișor ca un copil. Și-a scos pantofii, și-a desprins părul și s-a dezbrăcat. Nebunia dragostei o împingea până acolo unde, își lipea scrisoarea de sânii crescuți și împliniți, o cobora și o urca, până spre pântece, până spre gât, suspina, gemea, își strângea ochii și-n inima ei, el venea la fel de blond, la fel de tânăr, îi strângea mijlocul, îi mușca buza de jos și-o chema brav în lume. Departe, pe drumuri întortochiate pe care Vera mergea desculț, cu unghiile înfipte-n carnea lui, privindu-l ca pe un zeu.

Foaia învechită de ani mirosea a sare. Lacrimile Verei șiroind murdăriseră cerneala, iar gura ei căutându-i mâinile care atinseră celuloza, mușcase adesea. Citea ropotind, deși îi învățase rândurile și-i părea că el este ea și invers, că au murit amândoi și se răsucesc în mormânt.

,,Copilă,

De când te știu, ceva s-a rupt în pieptul meu. Poate mă vei uita. Poate te voi uita și eu, dar în diminețile când îți zăresc cozile legânându-se pe spate, simt o mânie în pumn și ură pe Dumnezeu că nu mă pot duce la tine să-ți urlu să te aperi. Frumusețea ce-o ai îți va aduce numai suferință. Și-ai să râzi și n-ai să știi că-n locul suferinței tale se nasc dureri nenumărate-n ceilalți, că piciorul tău drept, cu genunchi rotund, ca un bob de grâu prea copt, va frânge vise și liniști, peste care tu vei trece ca prin somn, simțind că nu ai vrut, dar ai rănit.

Nu am să-ți dau nimic, dar trebuie să-ți mărturisesc că-ți simt gura în colțul gurii mele, că inima-ți miroase a iubire, că m-ai toropit și că te iau cu mine.

Plec, copilă. Prea târziu, ori prea devreme, naiba să mai știe, dar în clipa aceea mă voi gândi la tine; și-am să te văd, și-am să te simt în a mea palmă, cum mi se strecori ușor în suflet și eu cândva, ca un om drept și înțelept, știu a te iubi și mântui. Să-ți ții poverile strâns, nimeni să nu le vadă. Și să râzi. Pe oriunde calci. Pe oriunde treci. Te sărut pe gât. Acolo unde ți se aude inima mai tare ca niciunde. Ai grijă de inima ta! Îngrijește-o!

Etern, răpus de parfumul tău,

Vladimir”

Zgomotul strident al telefonului îi rănea inima și așa doborâtă. A răspuns cu o voce stinsă:

-Da.

-De ce nu mai vii Vera, ai pățit ceva, a întrebat-o el duios.

-Nu, vin acum.

-De ce ai vocea aceasta?

-Nu știu. Este prea primăvară azi.

-Ești prea copil. Haide, vino, te aștept atât de mult.

-Vin.

*

S-a privit în oglindă. Și-a șters ochii și, pentru prima dată, după mulți ani, a tras pe ea niște blugi strâmți. Și-a presat încă o dată scrisoarea pe piept, simțind parfumul literelor alunecându-i pe gât, până acolo unde inima se auzea bătând ca niciunde. Mirosea a dragoste și dor. A durere. Soarele se înălța pe Cer. O pisică torcea sprijinită de marginea ferestrei deschisă. Norii erau lăptoși și se urneau leneș.

A coborât scările în grabă și a luat primul tramvai întâlnit, fără să se uite unde ajunge. Pe un scaun, un bătrân blând, mângâia fotografia unei femei. Mâinile lui slabe și trecute, treceau peste obrazul copilăros și ochii i se strângeau de spaimă. Vera l-a cuprins cu privirea, și-a rezemat capul obosit de spătarul scaunului și și-a îndreptat ochii spre cer.

Ce primăvară, se gândea ea, în timp ce, în camera de hotel, bărbatul în sfârșit liber, rotea un inel pe degetul lui prea mare, gândindu-se ,,Dacă ar ști cât o iubesc, nu m-ar lăsa să o aștept atât”.

   ***

cuvântul. rodind păcat și mântuire, scurgându-se pe pulpa stomacului, până acolo unde, între vis și trezire, râde.
litera. os din coasta dintâi a lumii, din care a curs la nesfârșit iubirea.
povestea. urma tălpii în cer.

Text scris pentru Clubul Condeielor Parfumate care împlinește șase ani de vitejie și izbândă a cuvântului. Înființat de Mirela Pete, adunând frumosul și simțirea înaltă a tot ce desăvârșește și mângâie, ne frăgezește fiece clipă cu parfum, iubire și nesfârșire.

(sursă fotografie: pinterest; Doisneau. Les Halles. La marchande de fleurs, 1968).

Advertisements
Literă și os

37 thoughts on “Literă și os

  1. Mirela Pete says:

    ”litera. os din coasta dintâi a lumii, din care a curs la nesfârșit iubirea.
    povestea. urma tălpii în cer”
    Salcâmule plâns, dragă Simona, stilul tău e schimbat uriaș în bine și prea bine. Rotunjimea cu care deschizi, înmugurești, înverzești, înflorești, ca apoi să rodești, tinde spre sferă. Ai grijă, ești condamnată să fii o mare scriitoare, dar cred că intuiția noastră, a celor născuți în marea sau oceanul albastru, ieșiți pe plajă doar ca să admirăm apusul și răsăritul, uneori brăzdând ape repezi de munte, urcați pe creștet doar pentru a admira zarea și seninul, din înalt, o avem. Acvatici, știm, simțim și trăim intens ceea ce intuim că ne ridică.
    Cultivăm ceea ce va fi de folos tuturor, pentru că altruismul nu ne va părăsi.
    Trăirile, simțirile, sufletul răpus sau reînviat, ucis și renăscut, mângâierile care nu pot substitui, totuși, sentimentele, străbat cu litere de foc scrierea ta. Parfumul literelor tale, chiar nevăzut, are (după izul de os), multe raze de salcâm. Primăvara nu i-a fost ușoară, dar vara ar putea veni solară și plină de salcâmi nebuni.
    Voi reciti povestea ta, atunci poate voi reuși să las câteva cuvinte mai deștepte.
    Până atunci, la mulți ani condeier parfumat și fată frumoasă și talentată! Să ai o zi plină de magie și salcâmi amintiți, care să devină aievea! 😛

    Liked by 2 people

    1. Vă mulțumesc întreg și duios! Clubul Poveștilor parfumate, atunci, astăzi al condeielor, a fost ieșirea mea în lume, mi-a strunit pașii, mi-a oferit încrederea în mine care-mi lipsea și m-a apropiat și mai mult de scris, alintându-mi viața.
      Aveți dreptate, acvaticii simt până la paroxism, se înalță și se destramă singuri pentru un detaliu care le ,,rănește” retina. Am crescut frumos la adăpostul literei, deși uneori mi-a fost greu să împac scrisul academic cu pornirea mea spre metaforă, dar, ca un luptător slab, care pune pietre în buzunare să pară mai greu, am răzbit și pe acest drum.
      Sper să pot publica ,,Teatru în stomac” într-o zi; scrierea celor douăzeci ai mei năvalnici, plini, înălțători!
      Vă mulțumesc încă o dată cu prețuire și vă doresc o zi edenică! Indiferent de mărunțișul ori pietrișul vieții, noi putem păstra ce este frumos și neiertător, care ne mână să fim mai buni și mai plini cu iubire! Vă îmbrățișez!

      Like

  2. Simona esti grozava! Asa cum ai spus “te încalcesti” în litere dar sa sti ca încalceala asta a ta e grozava! Am sa mai vin sa te citesc! 🙂 Mi-a placut tare mult povestea Verei. Poate ca întru-un … punct sau doua ma aseman si eu cu ea … Dar doar unul ti-l marturisesc! Ador pisicile! 🙂
    Iti doresc un weekend minunat!

    Liked by 1 person

  3. Curg literele, trecand prin sufletul tau, asezandu-se la comanda degetelor fine, si ating orice suflet care ajunge sa citeasca randurile tale, povestea Verei, povestea lui Vladimir.
    Totul este ametitor parfumat!
    Iti doresc, cu drag, sa ai o zi minunata!

    Liked by 1 person

  4. Am respirat parfum de dragoste, o dragoste dusă la extreme. Am simțit cum mă dor genunchii sufletului, pentru că asemenea cuvinte se citesc cu sufletul în genunchi. Am respirat parfum de lacrimă sărată. Am simțit cum mă doare tot sufletul și dincolo de el. Recunoșteam aroma iubirii născătoare de virtute sau păcat. Mă-nclin în fața talentului tău!

    Liked by 1 person

    1. Cumva, poate din fericire, ori din păcate, toate scrierile mele poartă amprenta îngenunchierii, pentru că istoria vieții mele mărunte este plină de neîmplinirea clipei, de vise încâlcite, murmurând, tremurând, de mâini care mi-au intrat în inimă și m-au pustiit uneori de mine.
      Maya-Maria, vă mulțumesc pentru popas și vă doresc weekend edenic! Vă zâmbesc!

      Liked by 1 person

  5. Ai un dar nemaipomenit al povestii, stii sa creezi imagini din cuvinte, amesteci amanunte si le gaci sa se lege asa cum amesteca un pictor culorile ca sa ii iasa exact nuanta dorita. Esti facuta sa scrii, draga mea, sunt sigura ca nu sunt prima care iti spune asta si nu voi fi nici ultima. Din comentariul pe care l-ai lasat la mine pe blog, am vazut ca esti foarte tanara, ceea ce mi se pare incredibil, pentru ca scrisul iti este inghegat, nu are stangacii. Ai foarte, foarte mult talent. Felicitari pentru text si o primavara furmoasa!

    Liked by 1 person

    1. Vă mulțumesc întreg că ați trecut pe la mine atât de frumos. Da, sunt tânără, deși mă simt mult mai mare, iar, atunci când clubul se numea al poveștilor parfumate, mi se spunea ,,copilu”. Am rămas ,,copilu” și-n viața de zi cu zi, și-n scris, șlefuindu-mi rândul, căci, la început, aveam porniri de filosof care, pesemne, băuse câteva înghițituri strașnice de absint. Apoi, mi-am deschis larg ochii și am privit oamenii până am simțit uneori că-mi ,,murdăresc” retina și nu mai sunt eu.
      Primăvară trainică și edenică să aveți și dumneavoastră! Cu drag și bucurie de copil răsfățat de aprecieri astăzi! 🙂

      Like

  6. Pandhoraa says:

    Arzatoare poveste, fierbinte, dureros de vie…
    Neimplinirea lasa speranta desavarsirii si e atat, atat de bine ca e asa…
    Vera si Vladimir au ramas unul in sufletul celuilalt chiar daca si -au abandonat trupurile, unul mortii, celalalt la fel dar in alt fel….

    Liked by 2 people

    1. Mereu am crezut că neîmplinirea sfințește și înalță, căci, deși sunt doar un copil, am văzut că viața știrbește mereu visul și pătează pânzele pe care noi ne imaginăm viețile.
      Este sublim că putem păstra mereu frumosul în inimi și ceilalți nici să nu știe…

      Liked by 1 person

  7. Salcâm plâns. De ce nu mă mir? Tu cea cu teatrul in stomac și ciresi in varful degetelor m-ai vrajit din nou, in celule de suflet pe care nici nu mi le stiam. Tu scrii ca nimeni alta, esti pasăre rară, esti cometa neputintelor mele din litere care nu mi s-ar aseza asa veci, dar pe care le citesc cu inima, cu degetele, cu firele de păr, sa te cuprind in fiecare nuanta si sa-ti sorb arome ce nu știam ca exista. Cat despre poveste, nici nu stiu ce-mi ramane, forfota metaforelor tale incredibile sau neasteptatul din fiecare consoana si vocala, ca tot e vorba despre litere aici. Te felicit, m-ai dus departe in zone prin care circul doar in varful picioarelor. Iar parfumul? Parfumul e de izbândă și bucurie, de nesfarsire..

    Multumesc..

    Liked by 1 person

    1. Am citit de mai multe ori ce mi-ați scris și am tremurat de emoție și bucurie, ca un copil, țopăind în inima mea, dându-mi seama că orice v-aș spune este sărăcăcios în comparație cu dragul ce vi-l port. De acceea, lăsați-mă să-mi sprijin fruntea în palma dumneavoastră și să vă cânt încetișor o melodie de-a Bunicului meu pe care o striga cu duioșie, pe câmpul întins, când mergea după vite, mă ținea strâns de mână și-mi spunea să cresc un om bun și trainic…
      Vă îmbrățișez cu crăcile-mi murmurând de bine!

      Like

  8. Buna dimineata !
    Cum ieri a fost DRAGOBETELE iar EU nu stiam de acest minunat BLOG 🙂 ,
    da-mi voie ” Salcam Plans” 🙂 😦 🙂 sa-ti urez chiar daca cu o zi intarziere,
    La Multi Ani de DRAGOBETE ! 🙂
    – Apropos :
    De ce “Salcam Plans ” cand Salcamul este mereu TANTOS ? 🙂
    Mergea mai bine ” Salcie Plansa ” 🙂
    Weekend placut ! 🙂
    Aliosa 🙂
    PS !
    Daca te deranjeaza ” commentul ” SCUZA-MA si dai cu ” DELETE” !!! 🙂 😦 🙂

    Liked by 1 person

    1. Bună dimineața!
      Cu şi mai mare întârziere, la mulți ani în fiece clipă a iubirii!
      Voi povesti într-o zi de ce sunt un Salcâm plâns.
      Vă mulțumesc întreg pentru acest popas frumos şi vă doresc o zi edenică !

      Like

      1. Ma bucur ca nu te-ai suparat ! 🙂
        Nu este obligatoriu sa-mi povestesti DE CE asa si NU altcumva …..
        Daca NU te deranjeaza insa, o pooti face mai ales ca poate fi INCEPUTUL unei POVESTI ce-ar putea ulterior pusa intr-o CARTE ! 🙂
        O seara cat mai frumoasa si-apoi, o DUMINICA BINECUVANTATA ! 🙂
        M-as bucura daca ai arunca macar o privire pe postarile mele si……………..,
        poate chiar iti vei exprima si un punct de vedere ! 🙂
        Te informez cu toata sinceritatea ca NU sunt adeptul sau membrul niciunui partid politic sau ONG iar ceea ce postez pe bloguri
        http://amintiriamintiri.wordpress.com/
        http://aliosapopovici.wordpress.com/
        o fac de buna voie si nesilit de nimeni ! 🙂
        Cu stima,
        Aliosa 🙂

        Liked by 1 person

  9. Asta da poveste cu parfum. Cu parfumul unei singure iubiri, agăţată în veşnicie, cu tumultul şi mireasma unui început care nu a mai avut o continuare, ci doar sfârşit, iar cuvintele… din ele răzbate mireasma unei adevărate poveşti. Literele tale ca au adieri de parfum. O zi de poveste să ai! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Poate că numai iubirea ne poate da veșnicia, chiar și atunci când durează o clipă, ori nu se împlinește, dar ne străbate carnea inimii!
      Zi edenică! Nădăjduiesc că la capătul curcubeului se văd toate piepturile iubind, nu? 🙂

      Liked by 1 person

  10. Draga Simona, as comenta dar … ce sa mai comentez si eu?! 🙂
    Doar stii ca iubesc iubirea, aia nebuneasca si irationala, iubesc povestile fara final clar dar intuit si ma incanta transformarea ta pe care o urmaresc, de la distanta, e drept, dar o urmaresc cu interes de deja niste ani.
    O povestire fix pe gustul meu. Felicitar! Te sarut! ❤

    Liked by 1 person

  11. Ivy says:

    Ma bucur pentru Vera ca a cunoscut iubirea si iubirea a iubit sufletul Verei, dragostea ei de viata si tu, Simona, esti un salcam inflorit cand povestesti.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s