Bucuria împlinirii

Doi copii foarte mici, cu obraji rumeniți de tăcere și cu palmele legate, mirosind a mir, locuiesc într-o casă cu ferestre imense și cu perdele rupte. Într-o zi, un bătrân, trecând pe lângă poarta pe care băiețelul scrisese ,,O iubesc mult pe Poclid, chiar dacă mă pișcă, mă enervează și strică mereu prispa când plouă, iar ea dansează”, și-a rotit privirea și a decis să intre mânat de curiozitate.

În cerdacul imens, zăceau grămadă papuci murdari, patine, schiuri, lemne și rochii. Într-un colț, într-un fotoliu din nuiele împletite, băiatul, cu o undiță în mână și cu pălăria prea mare acoperindu-i chipul, dormea. Bătrânul s-a apropiat ușor, l-a privit deznădăjduit și a început să tușească.

-Cine ești tu, a întrebat puternic băiatul, cu mânie în ochi.

-Un călător, copile. Îmi era sete. Tu cine ești?

-Cum cine sunt, Iancu, i-a răspuns acesta copilărește, oarecum mirat că nu toți oamenii îl cunosc.

-Și ce faci tu aici?

-Pescuiesc.

-Ce pescuiești? Nu este nicio apă, iar despre pești nu poate fi vorba!

-Nu îi vezi dumneata, dar ei sunt, mi-a spus mie Poclid că noi putem pescui aici în cerdacul nostru.

-Și cine este mă rog Poclid? Vreo zeitate?

-Într-un fel. Este iubita mea.

-Hm. Mi-o arăți și mie?

-Nu.

-De ce nu?

-Ei, uite așa, că nu vreau. Este o fântână pe colț. Îți poți potoli setea.

-Pari smintit.

-De iubire.

-Câți pești ai prins până acum?

-Unul singur.

-Ce ai să faci cu el?

-Îl voi duce la râu.

-De ce nu îl mănânci?

-Peștii nu se mănâncă.

-Și atunci?

-Îi salvăm. Dacă va veni sfârșitul lumii, să rămână peștii.

-Unde este Poclid?

-Ce te privește? Este în inima mea.

Dintr-o dată, din casa joasă se aud zgomote înfiorătoare de farfurii sparte. Băiatul râde șăgalnic, se gândește ,,Da, Poclid a mea s-a trezit, în sfârșit”, se ridică și intră. Bătrânul rămâne singur. Buimac se așază în fotoliu și apucă undița aruncată. Deși nu-i vine să creadă, un pește se leagănă amorțit și-l privește fix în moalele ochilor.

,,Și eu credeam că este un copil cu mințile pierdute”, își spune el, scoate peștele din strânsoare și se îndreaptă spre râu. Apa adâncă, lină, îmbietoare, îi aduce aminte de vorbele băiatului ,,Dacă va veni sfârșitul lumii, să rămână peștii”. Cum el știa că sfârșitul coace ca o bubă cu puroi; a smuls un solz, și-a tăiat urechile și le-a făcut branhii, apoi s-a aruncat în râu.

Sfârșitul a fost salvat. În urmă, băiatul râde și acum. Poclid, așa cum i-a spus Iancu, colorează. Umblă cu niște culori în mâini și murdărește lumea.

 

Advertisements

10 thoughts on “Bucuria împlinirii

  1. Buna dimineata Simona !
    Frumoasa poveste ! 🙂
    Felicitari ! 🙂
    La ” bucuria implinirii” 🙂
    vin si eu cu-o bucurie 🙂
    pe care mi-ai facut-o recent,
    amintindu-mi de-a mea incercare,
    de ma gandi aiurea, ca pot fi si eu POET !!! 🙂 🙂 🙂
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2009/03/26/
    Mai multe acolo unde te-o duce LINKul de mai sus de-l vei accesa ! 🙂
    O duminica frumoasa ca si videoclipul de mai jos ! 🙂

    Multumesc pentru vizita, like si comentariu ! 🙂
    Cu stima ,
    Aliosa 🙂

    Liked by 1 person

    1. Bună dimineața, cu întârziere. Copiii dorm mult, mult, din fericire. Vă mulțumesc pentru vizită și pentru cuvânt!
      Trec negreșit pe la dumneavoastră 🙂
      Vă las și eu o bucată de muzică pe care o ascult adesea!

      Duminică edenică să aveți!

      Like

      1. Mi-a placut MUZICA lasata ! 🙂
        De aceea, o voi lua cu mine s-o postez spre ascultare 🙂
        pana ce voi schimba POSTUL pe care l-ai vizitat recent ! 🙂
        As vrea sa-ti alegi de acolo , MARTISORUL favorit dintre cele OFERITE de mine,din toata ❤ ! 🙂

        O saptamana edenica ! 🙂
        Aliosa 🙂

        Liked by 1 person

  2. În micul tău textuleț ai pus accentul pe ceea ce contează în viață: iubirea, inocența copilăriei și nebunia din copilărie, (pentru copii chiar nu contează ce crede și ce zice lumea). De multe ori oamenii mari consideră absurde ideile celor mici și li se reproșează : „Ce știi tu? Eu am ani de experiență în spate…”.
    Mi-a plăcut și faptul că nu ai ales să îi salvezi pe ei, dacă va veni sfârșitul lumii, ci peștii, mărinimie.
    Nu știu dacă am mai citit ceva scris de tine, dar să știi că acesta mi-a plăcut enorm.
    Succes în continuare și o duminică frumoasă! 😉

    Liked by 1 person

  3. As vrea sa fiu Poclid … sa pot colora lumea în culorile adevarului ! Viata ar fi ca un peste salvat care a supravietuit sfarsitului lumii…
    Buna dimineata Simona! Sa ai o saptamana minunata! 🙂

    Liked by 1 person

    1. Bună dimineața, dragă Ella! Iubirea vine mereu pe neașteptate, iar dacă nu o avem în brațele unui alt om, ne este în inimă. Putem încerca să vedem totul cu ochi calzi și să colorăm..
      Îți dau din avântul meu și te aștept pe curcubeu să dansăm amândouă. Ce spui? 🙂

      Like

      1. Ok! Accept cu placer si îmi aleg culorile violet si rosu … ba nu portocaliu! 🙂 Ce frumos ar fi un amurg portocaliu cu cate o stea sclipitoare! 🙂
        o floare pentru visatoare! ✿⊱╮

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s