Greșind vei fi mai puțin ,,prost”

Este atât de ușor să le spui celorlalți că unul dintre drumurile spre reușită este doldora de eșecuri și lipsuri. În realitate însă, nu este deloc ușor. Când te roade stomacul de foame și fruntea îți arde de neacceptare, orice greșeală te înfurie și te strivește.

Încercând să înțeleg ce ar putea fi succesul în literatură, contrar felului meu de a fi, când reușeam să creez fără să mă gândesc vreodată la public sau coperte, am început să citesc ,,chestii” despre stil și să mă uit în ograda altora. În categoria bestseller intră uneori și tot felul de scriituri care pot fi rescrise pe scurt cam așa: M-am trezit din pat, am făcut sex și am stat două ore pe budă, căci sunt constipat. Ori se întâmplă ceva cu puterea mea de înțelegere, de trăire a fiorilor literari, ori cărțile respective ar putea fi rescrise într-o singură propoziție.

Ideea de simplitate mă urmărește din facultate. ,,Simplifică. Simplifică. Simplifică”. Acesta a fost crezul meu vreo câțiva ani de zile, când mi-am închipuit că sunt atee. Apoi, mi-am spus că dacă  negi o existență, nu înseamnă că o poți și anula din tinda posibilităților. Și nu am mai fost atee.

Când am mai crescut puțin și am fost (pentru scurtă vreme) ceea ce se cheamă copywriter, mi s-a cerut să scriu un titlu obraznic. Era ceva cu sex, vin și o ,,personalitate” autohtonă, contemporană și tâmpită (dar nu puteam spune asta, desigur). M-am așezat în fața biroului și am meditat îndelung. Mi-am spus că obrăznicia poate fi și inteligentă și mă gândeam că vaporii de vin, ridicându-se alene spre tavan, reîntorcându-se într-un piept răsucit spre nepăsare, pot crea un soi de orgasm fără sfârșit, încât să-ți vină să lingi pietrele. Mi s-a părut o idee obraznică, genială și potrivită, dar așa cum deja intuiți, aveam o părere prea bună despre porcăriile care-mi treceau prin cap. Mă rog, la 22 de ani, orice tâmpenie îți poate părea genială, mai ales dacă o spui/scrii tu.

N-am reușit să scriu nimic obraznic, creativ și util despre vin, pui tăiați la abator și înghesuiți în caserole și despre pietre din care se fac cruci. Nu eram descurcăreață nici atunci când trebuia să interacționez cu clienții diverselor branduri pe Facebook. Mi s-a spus chiar să nu-mi mai imaginez că paginile alea sunt ca să filosofez eu, ci că trebuie să întrețin o relație între brand și consumator. Fir-ar să fie, mi-am spus eu, m-am așezat în fața calculatorului și am înjurat în gând. Înjurătura mea de atunci era ,,spuma mării”. Când am mai crescut, mi-am permis să devin și vulgară în intimitate.

Cum treaba cu copywriterul nu mi-a ieșit (nici n-am încercat prea mult), am plonjat în literatură. Aveam la vremea aceea vreo trei manuscrise începute. Unul era despre un tip care voia să se sinucidă (tema mea favorită), al doilea era despre o tipă insipidă care credea că în loc de fluturi în stomac are melci în păr (ce porcărie, nu?), iar al treilea, Teatru în stomac (care a fost și publicat) reitera ideile primelor, într-o formă plină de metafore. Alegerea de a înghesui ideile în metafore poate să-ți creeze greață (știu), dar cum întotdeauna mi-am dorit să ajung poet și nu am reușit, m-am răzbunat. Sunt un fel de cobotin încercând să arăt că proza poate avea mai multă poezie decât poezia însăși.

Citesc pe Facebook postările unei dudui. Scrie o propoziție, apoi înjură. Scrie a doua propoziție și înjură de două ori. Și tot așa. La final, îi pupă pe oameni și îi îndrumă să comande cele câteva cărți scrise (habar nu am când naiba a avut timp să le scrie). Are un succes mirobolant, epustuflant, fantastic etc. Oamenii sunt în delir. O pupă și o iubesc ,,maxim”. Cred că mulți i-ar plăti epilatul la salon, dacă nu cumva s-a epilat deja definitiv.

Ca un om instruit în numele cultului studiului de piață, citesc textele acestei dudui cu mare atenție. Le rescriu în minte, le analizez și citesc și comentariile oamenilor. Trebuie să mă credeți (deși nu îi pot face publicitate gratuită) că transmite…  nimic. Discursul se restrânge la niscaiva sex, întâmplări retardate la beție și, mă rog, câteva cugetări care mă depășesc. Voi urma Filosofia și voi reuși să dibuiesc și sensurile adânci ale scriiturii dânsei. Vă promit.

Cum vă spuneam adineauri, aș fi vrut să fiu poet. Astfel încât, orice poet contemporan este pentru mine un subiect de studiu. Dintre toate condeiele care-și aruncă creațiile pe Facebook, două dudui sunt favoritele mele. Ambele scriu cu greșeli. Vers alb, așa cum v-ați imaginat deja. Despre animale mistice, grădina cu flori, iubire sprâncenată cu cerul, cu niște corbi, în peșteri, pe câmpuri și-n rapiță. Uneori plâng de emoție. Există atât înalt al mediocrității în poeziile celor două doamne, încât cred că știu ce este succesul. Bineînțeles, citesc și comentariile. Aș putea scrie o cronică a analfabetismului funcțional, dar trăiesc atât de intens poezia lor, încât mă prăbușesc în propria prostie și tac.

Voi studia îndelung ce este succesul. Subiecții pe care-i am la îndemână reprezintă zorii noii societăți. Când toată lumea îi va aplauda, eu voi sta micuță-n ultimul rând și voi corecta greșelile pe care le vor perora. Dar voi fi fericită, trebuie să mă credeți. Voi vărsa și niște lacrimi, deși nu voi afla rețeta succesului. Voi știe mai multe despre el decât ceilalți. Poate fi și aceasta o reușită de trecut în CV. Sănătate.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: