„Aerul din oase”, Otilia Țeposu

Sunt cel mai neavenit dintre cititori, ca o fată prea bătrână, căreia i-au mai rămas doar oasele pentru sicriu și niciun strop de carne, ca să iasă prin lume. Mă anin de tot ce-i jelit îndelung, precum cel care nu mai poate cunoaște nimic. Am tresărit citind „Aerul din oase”. Mi-am scos oasele în afară, am căutat aerul meu, nu l-am găsit și-am mers cu Drușca de mână, în rochie curată, îngropând din nou, și morții ei, și pe ai mei, și singurătatea ei, și singurătatea mea, și-am mâncat, pentru toți cei apuși și stingeri.
„Aerul din oase” poate fi considerat un poem lung, jelit dintr-un capăt în altul, un țipăt pe umărul crud și neîndurerat al morții, dans de fluturi albi, pe lângă pruncul ce nu se aruncă-n lume, Tatăl căruia i se văd, din cauza pântecelui spintecat, nucile și lacrimile, așteptării căreia îi ies aburi calzi pe gură și nimeni nu vede când se stinge, când vine, când cere ziua de ieri. Moartea trăiește bine și ușor, veșnic flămândă, deși atât de îndestulată; la antipod, omul, cu un ochi mai sus și unul mai jos, parcă aninat de călcâie, vede un adevăr care nu-i mai trebuie: „[…] neputința creștea în trup/ ca merele pe creanga unui măr.” Ce iureș nebun, fără salvator, „ca să mă aperi de ceața crescută în mine.”, când cuvântul se destramă, pustiul se dilată, „Simt frigul tău când taci,/ tremur de nepăsare.” Viața se pârguiește și se strică; cu ce-i vinovat cel viu, cine-l învață să care morți în spinare, să le sprijine-n ochi vreo cruce, să nu se piardă, să nu se piardă… „Nechează în mine caii/ uitați la păscut de bunicul bețiv,/ acela care a murit orb și ars,/ în pădure, la făcut cărbuni.” Ah, urletul văpăii, pierderea zilelor, părul care rămâne în urma noastră să crească și să nu-i mai pese cine-l atinge. „Unde ți-s ochii?/ Vreau să văd în ei/ lumina rămasă în urma rănii.”, înviere târzie și neputincioasă pentru tot ce stâlcește mersul fără rost al celui care așteaptă. N-aș fi putut cu ani în urmă să înțeleg sau să trăiesc lupta aceasta cu umbra morții, căci n-am stat deasupra morților, mâncându-le groapa, s-o încălzesc în pântecele meu, să iasă-n afară altă soartă: „Sunt cinci care de pământ peste un mort,/ îmi spunea atunci ea,/ țărâna e grea,/ grea, mai grea ca o zi fără soare./ Și-apoi,/ după ce vine popa,/ mortul nu mai aude și nu mai vede,/ i se deschide drumul spre nimic.” Și dacă „Între dragoste și moarte/ niciuna nu-i mai tare,/ amândouă încarcă omul/ de ceea ce de-abia poate duce.”, pe ce mal, copii zăvorâți în necreștere, vom putea să săpăm în oase, căutând bruma de amintire, de legătură cu veșnicia; să nu fi rămas nici măcar buricul în sufletul nostru, nici măcar el să nu-și amintească de liniștea fără sfârșit? Atâta singurătate („O, draga mea, iubita mea,/ superba și cumintea mea/ singurătate!”) care se lasă precum zăpada grea peste o pleoapă sau peste un deget învinețit, peste tinerețe și peste frumusețe, peste întreaga viață, zăvorâtă în pământ sau în lut, în mocirlă, în uitarea care se lasă ca noaptea, implacabilă și cioturoasă. Atâta dezmierdare și atâta jale, atâta iubire lipită de cruci, fără niciun drum pe care s-o iei înapoi prin viață, să mergi bezmetic încotro poftești.
„Aerul din oase” este în ochii mei pâlcul curat, limpede și înflorit al plânsului, precum glasul scăzut al unui om care nu mai poate fi speriat de moarte, nici sfiit de urâțenia ei, nici adulmecat spre regret. E ca atunci când vine primăvara și florile, deși știu că trupul le va fi sfârtecat de fructe, așa cum a fost cel al mugurilor, cunosc toată fericirea și durerii lumii, nici nu plâng, nici nu râd… așteaptă, așteaptă, așteaptă…
Puteți comanda cartea online de aici: bit.ly/3m9GYbI

One thought on “„Aerul din oase”, Otilia Țeposu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s