Comandă online: Cărturești, pe siteul editurii EIKON , LIBRIS, eMag.
Copertă, concept grafic, pagină de gardă, semne de carte, materiale diverse de promovare realizate de Sandra Segal.
„Monștrii cu bot de catifea este, cred, cel mai puternic roman al unui autor tânăr (și nu numai) publicat în 2020. Simona Poclid mai are destul până să împlinească trei decenii de viață (indelicatețea de a preciza vârsta vrea aici să fie o expresie a uimirii elogioase față de forța ei de exprimare narativă) și este deja la a treia carte. Teatru în stomac (ed. Datagroup 2017) și Pescarul nimicului (Eikon 2019) sunt precedentele și vesteau deja un scriitor înarmat cu toate lăncile și armurile. Avem de-a face aici cu o distopie, o „lume nouă”, contrapusă celei vechi, nu politică neapărat, cât morală, un oraș fără delicte, o lume fără excese. Cartea impune mai întâi pentru că își propune mize mari: adevăr, dreptate, vină, putere, iertare, dragoste, sfințenie, judecată, păcat. Spațiul acțiunii este închis, totul se petrece în „orașul unde nu se întâmplă nicio nedreptate”. Și chiar dacă, spre sfârșit, este invadat de gloate de „turiști” atrași de straniul loc, ele sunt doar stihii fără identitate, locul rămâne un centru izolat al unei obsesii a conducătorului, Zavav. Și al unui experiment moral. Iar timpul este anistoric, există doar o cronologie internă, a acțiunii. Dar în acest loc și timp s-a întâmplat, totuși, o atrocitate: un viol. Victima, Menus, fiica lui Lurus, o tânără arhitectă de o inteligență sclipitoare, dar oloagă din naștere, (ea însăși unul dintre monștri, în acest sens etimologic măcar) propune ca victimele să fie cele care judecă agresorii. Nu anonimii făuritori ai dreptății. Și de aici curge meditația morală a romanului. O materie neagră, viziune alchimică din po(r)țiuni de Louis-Ferdinand Céline, prozatorii sud-americani și frenezia romanului „estic” întru înțelegerea sublimului și abjectului din om.”, Christian Crăciun
Cronica poate fi citită integral aici.
„Spre deosebire de primele cărți, firul narativ din Monștrii cu bot de catifea este mai clar, mai ușor de urmărit. Deși în lumea cuvântului Simonei nimic nu e ușor sau lăsat la întâmplare. Modul cum construiește fundalul peste care personajele ei cresc și cuprind alte dimensiuni e mereu fascinant și surprinzător.
Nu întâmplător autoarea are o mare dragoste pentru artele vizuale și pentru teatru. Scenele din cărțile ei, cu precădere în aceasta de față, au un mare impact vizual. Sunt imagini vii care ți se succed în fața ochilor. Dar știți ce e uimitor și ce mă face pe mine să mă înclin în fața talentului spumos al Simonei Poclid? Însăși simțirea personajelor prinde viață și contur. Gândurile, trăirile, temerile, sentimentele, toate acele ițe care se împletesc în om și îi alcătuiesc conștiința și sufletul se ridică din rândurile cărții și devin actori care joacă o piesă de teatru pentru noi cititorii. Poate cea mai importantă. Viața.”, Mona Șimon
Recenzia completă poate fi citită aici.
„Acest nou roman al Simonei Poclid apărut la Editura Eikon este pentru acei cititori care vor mai mult decât o poveste de la o carte. Monștrii cu bot de catifea are un puternic substrat filosofic, e genul acela de carte ce nu te lasă indiferent și te face să-ți revizuiești din temelii anumite concepte precum dreptatea.
Altfel spus, acest roman e pentru acei cititori dornici de o lectură profundă și nu de o carte de citit într-un singur weekend sau chiar în câteva ore. Așa că, dacă vă regăsiți în această categorie vă invit să descoperiți Monștrii cu bot de catifea. De fapt, vă invit și dacă nu faceți parte (încă) din ea, un astfel de roman vă ajunge la suflet și la minte: e artă pură, e ceea ce trebuie să fie o carte!”, Diana-Elena Gole
Recenzia completă poate fi citită aici.
«De fapt Simona nu scrie. Joacă un șotron al simțurilor, o ieșire dintr-un real tern, pentru a construi o lume densă, cu personaje arhetipale, ce te duc cu gândul în mitologie, dar care se scarpină în cap, vomită ori își fac nevoile dintr-o pornire a firescului și a nevoii probabile de apropiere de uman. Întreaga scriitură este migălos concepută, artistic modelată, dar șocantă în același timp.
Tema, simplă la prima vedere, înfățișează orașul lui Zavav, un peisaj citadin absurd, un paradis al dreptății omenești, unde oamenii trăiesc iluzia fericirii, molipsiți de fapt de spiritul gregar impus de conducător. Cu toate acestea sunt apatici, „totul părea stăpânit de o tăcere neomenească, de parcă muriseră înainte de vreme și umblau în niște coșciuge invizibile.” », Em Sava
Recenzia completă poate fi citită aici.
«„Monștri cu bot de catifea”, Simona Poclid, are o copertă explicită, cu o prelucrare, via Michelangelo, după Ispitirea Sf. Anton a lui Martin Schön. Știm din start cine sunt monștrii – atractivitatea lumescului, distracțiile, ceilalți, tot ce ne împiedică să aspirăm la divin sau, în variantă existențialistă, la sine; rămâne în discuție „botul de catifea”. Dincolo de discursul hieratic și de apăsarea aforismelor omniprezente, este de notat un autor cu o proză abstractă și simbolică, quasi-lirică, în marginile a ceea ce pe vremuri se numea „absurd”. », Nicu Ilie, www.revistacultura.ro
«,,Monștrii cu bot de catifea” apărută la editura Eikon în anul 2020 este a treia carte a tinerei autoare Simona Poclid. Cititorul binevoitor va descoperi un roman-parabolă tulburător și puternic, un univers distopic, o lume nouă în descrierea căreia accentul nu cade pe dimensiunea politică ci pe cea morală : un oraș liniștit, fără excese, cu reguli fixe, formulate de anonimii ,,făuritori ai dreptății” și inoculate lent și blând în mințile deschise la acest experiment moral, experiment centrat pe ideea unui oraș în care nu se întâmplă nicio nedreptate.», Carmen Abrudan-Mihășan, Biblioteca Județeană ,, Octavian Goga” Cluj
Recenzia completă poate fi ascultată/citită aici.
Lectură de Iulia Medveschi: http://www.youtube.com/watch?v=Jcc4GCIquLo&ab_channel=IuliaMedveschi
Salcâm Plâns 