La un moment dat, un scriitor contemporan, ignorat, deși se spetea să fie agreabil, fără prieteni, deși ar fi cinstit cu votcă, frunze și jurăminte pe oricine, sfârșind să vorbească în neștire cu cele câteva rațe care se bălăceau într-o baltă a tuturor, a fost invitat la un eveniment țanțoș să vorbească despre cartea lui. … Continue reading Povestea unui artist „adevărat” (Partea 1)
„Sophia Leopold – să ne jucăm că facem artă”, de Vianu Mureșan, e aidoma unei uși spre încăperea tulburătoare a copilăriei, în care toate se coc și se istovesc cu bucurie, dătătoare de nădejde pentru omul care trebuie să se înfăptuiască într-o viață care nu-i întotdeauna ușoară. O carte cameleonică, în sensul bun al … Continue reading Să cunoaștem jocul nesfârșirii cu Sophia Leopold
Exilul pentru un om, mai ales când este artist, capătă valențe monstruoase care se întind precum iedera și cotropesc prima liniște cu care ne naștem cu toții, din pântecele care ne rodește, până-n talpa casei și a copilăriei, la care ne întoarcem în feluri pe care uneori nici nu le conștientizăm. Copilăria are preaplinul ei … Continue reading Exilul omenesc și ,,Nostalghia” lui Tarkovski
1. Pământul a fost în acel an tot timpul rece. Ori de câte ori puteam, mergeam la periferia orașului, acolo unde se adunau cerșetorii, hoții, prostituatele și toți neaveniții de ocazie, prinși în mirajul drăcesc al unei boemii stricate. Când traversai bulevardul, întrând sub aripa stângă a vechiului cinematograf (deasupra era sala în care odinioară … Continue reading Ordalia (fragment)
Dacă m-ar întreba cineva în această perioadă cu ce mă ocup… aș spune nimic. Nu mai sunt asistent universitar asociat (nu voi mai fi de acum), nu am vreo poziție oficială și, cu toate acestea, în imensa tăcere și nesiguranță culturală, economică, umană, corectez câte o carte, îmi deschid manuscrisul în lucru și-l tot mângâi … Continue reading Nu fac nimic….
1. Aglaja stă pe marginea apei și picioarele ei, de la genunchi în jos, sunt pline de iarbă. Dacă întind brațul o pot săruta, de parcă ar fi iubita mea, și câinele ei nu moare, și pe mamă o strângem de gât, și pe tată îl închidem în borcanul de castraveți. Aglaja-i copil și din … Continue reading De ce fierbe copilul în mămăligă – Aglaja Veteranyi: altfel de impresii de lectură
Ultimul text înscris în concursul nostru îi aparține Anei-Maria Popescu. Acesta pleacă de la următorul fragment: „Omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Da! Și totuși se pare că omul s-a schimbat...s-a schimbat mult, a uitat de Creatorul său. În ceea ce privește omul, Dumnezeu l-a creat pe acesta printr-un mod aparte față de … Continue reading Text concurs Monștrii cu bot de catifea & anunțare câștigători
Astăzi citim textul Dianei ( pe care o puteți urmări pe cele două bloguri ale sale: Lifestyle&Blogging și Illusion's Street). Textul său pleacă de la următorul fragment: „Adeline Adeline își ridică hainele de pe jos. Își trase repede lenjeria, rochia din dantelă galbenă, șosetele cu pisici tărcate. Își luă geanta. Își băgă și bocancii în … Continue reading Text concurs Monștrii cu bot de catifea (3)
Un alt text înscris în concursul nostru aparține scriitorului Adrian Păpăruz. Acesta pleacă de la următorul fragment: „.................. Trecuseră patruzeci și opt de ore. Ar fi trebuit să fim morți. Nu păream. Dar nici prea vii nu păream. Fugisem în pădurea de deasupra orașului cu Inocenția, încă de când s-a declanșat alarma. Meteoritul lovise deja … Continue reading Text concurs Monștrii cu bot de catifea (2)
În urma concursului, avem o seamă de articole pe care vă invit să le citiți. Textul de astăzi îi aparține scriitoarei și pictoriței Maria Neagu, plecând de la următorul fragment: „Câtă tinerețe a mai fost în biata mea inimă și cum plânge acum, vărsând și ultima lacrimă de primăvară! Am ales începutul ăsta de teama … Continue reading Text Concurs Monștrii cu bot de catifea (1)
