O acreală dulceagă mi se scurge printre coaste. Sunt cel care, atunci când lucrurile se răsucesc în tinda așteptării, îți sărută vârfurile degetelor ca și cum pământul lor ar fi cerul sternului meu. Nu voi putea înțelege de ce – privind înainte, înapoi și invers –, fața ta se întunecă în momentul în care gândul … Continue reading Ceața cefei
Mi-a înflorit fruntea. Mi-a curs dezghețul din craniu. Mi s-a proptit genunchiul într-un pământ nou; s-au răsculat genunile în oala cu lături a lumii. Nectarul curge pe țâțele pleoștite ale unei trufașe; pe ea aș putea să o sugrum încet, așa cum trece gândul pe lângă fericire. Sunt îndrăgostit de o fată care nu știe … Continue reading mă tem
Bucătăria s-a încins. Asta-mi amintește de Clemansa stând gravă lângă plită, rupând cocenii pe genunchii lați și aruncându-i în sobă. Și soba gemea temătoare sub mânia ei de țărancă obosită, căci la țară toate au glas și suflet, simt și urlă, trăiesc, mor și unele, dacă mai vor să trăiască, învie. Când venea vremea mulsului, … Continue reading Veșnicia s-a terminat ieri
Când stai în spatele catedrei, fie și din postura unui simplu asistent, având capul plin de pietriș, neștiind ce să alegi, scrisul ori profesoratul, pierdut și sărăcit de putere, deși tânăr încă, plătești un preț imens, căci îți dai seama că școala românească este aidoma unui abator. Capetele tinerilor, sufletele lor, de la grădiniță și … Continue reading Prețul educației
Am aproape o lună de când nu mai petrec atât de mult timp în lumea fără sfârșit a Facebookului. Mă limitez la paginile cărților publicate, am reînceput să scriu pe blog și, în general, valorific timpul cu lucruri simple, firești, poate pentru mulți plicticoase. Uneori, în timpul în care aș putea scrie câte un text … Continue reading FaceApp, bătrânețea, viața și destrămarea
Ca mai toți oamenii lumii actuale, mă perind și eu de-a lungul articolelor, știrilor și scrierilor pe care autorii binevoiesc să le lase sub ochii noștri păgâni, în lumea aceasta virtuală imensă care, din păcate, înlocuiește tiptil și iremediabil apropierea organică și ziditoare dintre oameni, lăsându-le în locul frumuseții durerilor și lipsurilor firești ale vieții, … Continue reading Ce înseamnă să fii „scriitor”?
Stănescu spunea că viața este, pur și simplu, și, că-n acest „este”, „Primul E este mai vechi decât ultimul E”. Astăzi, am decis să șterg ferestrele casei; este o îndeletnicire firească, pentru care eu nu am nici pricepere, nici răbdare. Cum încerc să duc o viață cât mai obișnuită și tihnită, spăl ferestre, vase, perii … Continue reading „Ce este viața?”
