Robia unui vis

Cred că era ora șapte și un pic. Băteau clopotele. Ce potrivire hidoasă, să ți se fărâmițeze ființa și să bată clopotele prelung, ca o moarte, ca o istovire, ca o ceață turnată-n gât, purtată de gânduri amare, plânse, de o deznădejde veche de când s-a ivit Pământul, dură precum oasele zeilor, năclăită și rece… … Continue reading Robia unui vis

Advertisements

O viață banală și poate necesară

Mă trezesc în fiecare dimineață. Aștept ceva nedeslușit și greu care-mi cade pe tâmple, mi le fărâmițează și se adăpostește-n călcâiele murdare de speranță. Manuscrisul a stagnat… eu sunt acel ne-scriitor care nu-și face planuri, schițe, nu poate avea un program de scris, respectat cu sfințenie, nici idei productive, nici un stil cerut de amarnica … Continue reading O viață banală și poate necesară

Du-mă-n sus, până la tălpile plânșilor!

Cât de searbăd trebuie să fie în veșnicie războiul oamenilor cu societatea și cu vinovații. Cât de frumoase trebuie să fie râurile din Paradis, în care plânșii își spală tălpile. Și cât de moi sunt mâinile îngerilor ștergând lacrimi. Și cât loc trebuie să existe și pentru vinovați, să-și spele poate inima, să o ia … Continue reading Du-mă-n sus, până la tălpile plânșilor!

Singurătatea mea de cenușă

N-am înțeles singurătatea de la începutul existenței. Era martie și iarna își înfigea colții în sânii timizi și mărunți ai primăverii. La patru dimineața, pe holurile cenușii, nu trecea nimeni. Într-o sală rece, neprimitoare, cu medici și asistente absente, purtându-se ca și cum cineva scăpa de niște zoaie, se năștea o fetiță blondă, bolnăvicioasă.  Din … Continue reading Singurătatea mea de cenușă

,,Și tu, tu cu ce te ocupi?”

După ce-ți scoți capul în lume, oricât de puțin, precum un pui de găină care sparge coaja oului, se ascunde sub pene și vrea să se prefacă înapoi-n gălbenuș, oamenii devin curioși și una dintre primele întrebări este aceasta: ,,Cu ce te ocupi?”. Bineînțeles, între timp, tu ai o carte-n mâini (valoroasă ori dimpotrivă) și … Continue reading ,,Și tu, tu cu ce te ocupi?”

Corporația – încercare eșuată de piesă de teatru

ACTUL 1 Un afiș pe jumătate dezlipit stă proptit în geam. Se scumpește carnea. Tanța, cu fundul ei imens, gras, lat, șterge scările. Mopul este vechi și murdar, iar ea este bătrână și sătulă de scuipații întinși pe ciment. E aproape iarnă. (Pe scări coboară, Telev. Se întâlnește cu păduchiosul de la parter, Vladimir. Un … Continue reading Corporația – încercare eșuată de piesă de teatru