Frumusețea zâmbetului crăpat (Jurnalul lui Kafka și puterea strigătului)

Descoperirea lui Kafka, la 19 ani, a avut asupra mea înrâurirea unui imens urcuș, ca atunci când ai picioarele zdrențe, inima întunecată de renunțare și fruntea șezând cuminte peste un obraz supt de plâns. Apropiat de Cartea neliniștirii (Pessoa) și Pe culmile disperării (Cioran), Jurnalul se citește încet, în doze mici, cu multă răbdare și prețuire. Simți pe umăr …

Fata pădurii (Impresii de lectură)

„Fata pădurii”, Otilia Țeposu, EIKON, 2019 Nu știu dacă ați avut vreodată impresia că sufletul vă fierbe; tot clocotind (și azi, și mâine), aburii lui urcă și se opresc-n gât, din cine știe ce pricină. Și omul umblă, fără să mai poată vorbi, din el se ridică aburi groși, în care alții se pot doar …

Chira Chiralina (impresii de lectură)

Uneori, ne plac mai mult poveștile decât „cărțile de idei", construite minuțios, cu planuri încâlcite dibaci, pentru că poveștile (de dragoste, de răzvrătire, eliberare și luptă) vorbesc celei mai ascunse și vitale părți din mintea noastră. Noi suntem întovărășiți prin viață de povești, chiar dacă ghicim înțelesurile lumii prin intermediul rațiunii întărite mereu de idei …

„Aerul din oase”, Otilia Țeposu

Sunt cel mai neavenit dintre cititori, ca o fată prea bătrână, căreia i-au mai rămas doar oasele pentru sicriu și niciun strop de carne, ca să iasă prin lume. Mă anin de tot ce-i jelit îndelung, precum cel care nu mai poate cunoaște nimic. Am tresărit citind „Aerul din oase". Mi-am scos oasele în afară, …

Palmse, Ștefana Dicu – Recenzie

Palmse este așezat, din punct de vedere literar, la granița dintre jurnal și fișă clinică a bolii, a rătăcirii și a spaimei, abil purtat, ca un miraj ticluit anume pentru cititor, prin descrieri ample, cotituri tematice care ademenesc și te îndepărtează, pentru ca descoperirea adevărului, din final, să vină tăvălug, să lovească și să scrâșnească. …

,,Cartea așteptării” mântuirii… cu ochii deschiși!

(scrisoare) „Dacă am cu adevărat ceva, ceva care să-mi aparțină și în care să cred, atunci aceasta este așteptarea. Așteptarea e casa și masa mea”. Urletul zăpușelii se-mpinge-n fereastra pe care nu o voi mai șterge niciodată. Mi-au rămas numai cărțile, pe care visez că le scriu sau le întâlnesc. Cu unele dintre ele trăiesc …

Pescarul nimicului și Monștrii cu bot de catifea

THANAS MEDI, ,,ULTIMUL CUVÂNT A LUI SOCRAT BUBA”

„Ultimul cuvânt al lui Socrat Buba” este scris (și, pentru cititorul român, mai ales) tradus cu o grijă deosebită pentru frumusețea limbii; mișcărilor unduitoare printre imagini răzlețite de plâns sau de bucurie, așa cum ni se înfățișează, prin intermediul romanului, obrazul vlahilor. Nu știu ce să evidențiez mai întâi, valoarea istorică a romanului ori tragismul …

Scurt „eseu” despre nemurire

  În unele zile viața este un hârb și abia atunci, într-o clipită care-ți arde dosul pleoapelor, îți redescoperi singurătatea și sălbăticia. Nimeni nu vede că, de la o zi la alta, ți se umflă tâmplele, de abia poți să-ți speli dinții, pe care nu-i vei putea scoate când se vor strica, târându-te până la …

Tăcerea și suferința noastră cea de toate zilele

O vreme îndelungată, poate de aproape doi ani, am vizionat numai filme realizate de Bergman. Am avut, și-n cazul peliculelor sale, și a cărții ,,Lanterna magică”, sentimentul unei regăsiri stranii, dar și a unei aprecieri sincere, când ești în fața cuiva care a depășit baierele expresiei cunoscute de tine până atunci. În interviuri, Bergman zâmbește …